- giuvaiér
- s. n. (sil. giu-), pl. giuvaiére
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
giuvaiér
Look at other dictionaries:
giuvaier — GIUVAIÉR, giuvaiere (giuvaieruri), s.n. Obiect de podoabă făcut (cu artă) din metal preţios (şi pietre scumpe); bijuterie. ♦ fig. Obiect de mare valoare (artistică); persoană cu deosebite calităţi. [var.: juvaiér s.n.] – Din tc. cevahir (pl. lui… … Dicționar Român
bijuterie — BIJUTERÍE, bijuterii, s.f. Obiect de podoabă făcut din metal nobil (şi pietre preţioase); giuvaer. ♦ Magazin specializat în confecţionarea şi vânzarea giuvaerurilor. – Din fr. bijouterie. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98 BIJUTERÍE s.… … Dicționar Român
clenodiu — clenódiu, clenódii, s.n. (reg., înv.) giuvaier, bijuterie. Trimis de blaurb, 14.04.2006. Sursa: DAR clenódiu (clenódii), s.n. – Bijuterie, podoabă. germ. Kleinod (Borcea 182). În Trans, sec. XVIII, înv. Trimis de blaurb, 14.11.2 … Dicționar Român
giuvaierica — GIUVAIERICÁ s. v. bijuterie, giuvaier, odor, podoabă. Trimis de siveco, 13.06.2008. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
giuvelă — giuvélă, giuvéle, s.f. (înv.) giuvaier. Trimis de blaurb, 15.05.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
juvaier — JUVAIÉR s.n. v. giuvaier. Trimis de cata, 02.02.2005. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
left — LEFT, (1) lefţi, s.m., (2) lefturi, s.n. (înv.) 1. s.m. Monedă de aur sau argint (în valoare de cinci ducaţi), din care se făceau salbe. 2. s.n. Obiect de podoabă femeiască în formă de colier sau de medalion. – Din ngr. leftó(n) monedă mică .… … Dicționar Român
odor — ODÓR1, (1) odoare, s.n. 1. Obiect lucrat dintr un metal preţios (împodobit cu pietre scumpe); obiect de (mare) preţ; giuvaer. (La pl.) Veşminte scumpe şi alte obiecte preţioase folosite la serviciile religioase. 2. fig. Fiinţă iubită, preţuită;… … Dicționar Român
podoabă — PODOÁBĂ, podoabe, s.f. 1. (Adesea fig.) Obiect care înfrumuseţează pe cineva sau ceva; găteală, ornament; p. ext. lucru de preţ, de valoare; odor, bijuterie. ♦ fig. Însuşire, calitate, atribut. ♦ fig. Fală, cinste; strălucire. 2. (pop.) Nume dat… … Dicționar Român
sculă — SCÚLĂ, scule, s.f. 1. Piesă folosită pentru prelucrarea unor materiale solide, în scopul schimbării formei, a dimensiunilor şi a proprietăţii acestora; unealtă, instrument. ♦ Parte activă a unei scule (1), care acţionează nemijlocit asupra… … Dicționar Român
